Obscur. Voit.

M-am intalnit adesea cu ea si i-am zambit cu siretenie, privind-o dincolo de orbitele sale goale, pana in adancul creierului…

La fiecare pas pe care il fac gresit, la fiecare masina care era sa dea peste mine, la fiecare margine de care m-am apropiat prea tare, la fiecare inghititura care nu a nimerit tocmai pe partea care trebuie… Ea era acolo. In stanga mea, privindu-ma cu coada ochiului, asteptand sa gresesc, ca sa ma bifeze de pe o lista.

In dreapta, insa, o faptura cu chip alb si aripi imense, ma tinea strans de mana, ca pe un copil mult iubit, lasat sa faca orice ii trece prin minte si alintat pentru orice initiativa. Ma strangea strans de mana si ii zambeam cu bucurie, copil cu bucle ciufulite prinse in doua codite, fiecare cu cate un elastic cu nasture bombat in capat, roz, cu o inimioara alba in centru. Avea grija sa ma ghideze incet, doar din privire, avertizandu-ma cu soapte molatice cu privire la orice pericol care mi se pune in cale. Si pe care ea, cealalta, abia il astepta.

In dreapta un inger, in stanga ea... Neagra, cu mers greoi, impovarat, cu ochi concavi si minte incetosata.

In centru, eu, hibrid bizar, cu solzi luciosi pe corpul alunecos si pe aripile elastice. Bizara faptura ascunsa sub trup uman, asteptand, candva, sa fie scoasa la iveala.

Advertisements

Posted on September 18, 2011, in Uncategorized. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: