Catatonic

…niste randuri un pic mai vechi, de prin februarie, pe care unii dintre voi deja le stiu… dar nu stiu de ce, mi-am amintit de starea care a stat la baza lor…

Catatonic

Cerul e albastru şi luna e neagră

Stelele cad şi lumea se destramă

M-am pitit de universul infinit

Am un colţ de lignit, atent ticluit

Sufletul lui negru arde mocnit

Soarele meu… tocmai ce s-a topit.

Se scurge încet pe zidurile grele

Arde alene cu gândurile mele

Durerea lui vie pe haine si stele…

Cerul e gol

Nu mai vreau, nu mai pot.

Alerg, mă ascund pe drumuri gri

Fug de duşmanii din altă zi

Mă-mpiedic şi cad.

Mă ridic doar cu gândul.

Huma sunt eu şi grea îmi este fiinţa.

Mă-mpiedic şi cad.

Ceasul din piept greu mi se zbate.

Vreau doar să ies, sunt prinsă-năutru.

Şi visul e lung, timpul se dilată

Scurtându-mi viaţa bucată cu bucată…

Întinde-mi o mână din globul tău alb

Hai să fugim împreună spre zori de smarald.

Şopteşte-mi şoapte translucide

Cu ele, frica o vom ucide.

Întinde-mi mâna de cristal

Închide ochii şi priveşte înăuntru.

Muguri de aripi spatele-ţi străpung

Învinge-ţi durerea şi hai să zburăm…

Somnul e lung şi trezirea…

Doar un coşmar.

Advertisements

Posted on September 12, 2010, in Romana and tagged , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: