A fost o zi cand…

Pardon! A fost o viata cand… cand cerul avea culoare si era de un bleu pal si linistit. Iar seara, la apus, blocuri gri, franjurate, faceau baie in raze de lumina. Acele zile, pardon, acea viata, cand ma culcam cu tine in gand si ma trezeam cu tine in suflet… Si nu stiam, si nu am sa stiu vreodata daca… Si zilele mele vii brusc deveneau gri. Si totul era trist, si oameni fara chip mergeau alaturi de mine. Si nu asteptam decat sa te vad, ca sa inteleg… in negrul pupilei tale ma aruncam si te cautam. Nu am reusit sa te gasesc vreodata… Si m-am pierdut si eu mai mult ca niciodata… Iar acum, acum… blocuri gri se descmpun in zare iar universul meu se recompune agale din piese vechi de lego si chibrituri stinse…

Si erau zile cand universul avea sens si avea sens datorita tie.

Advertisements

Posted on August 25, 2010, in Romana and tagged , , . Bookmark the permalink. 2 Comments.

  1. Ce bine ca ai inceput din nou sa scrii 🙂 Mi-era dor sa te citesc…:*

  2. Si mie mi-era dor sa scriu pe blog… trebuie sa ma tin mai serios de treaba asta:(

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: